Pentru că veniturile le sunt în cădere liberă, companiile au nevoie de lichidități, însă consumul singur nu poate să contribuie la redresarea situației pentru că și el este în cădere din cauza concedierilor și trecerii în șomaj tehnic a numeroși angajați. Cumpărătorii și utilizatorii de produse și servicii nu pot, deci, să ajute, dar un alt stakeholder ar putea: am convingerea că guvernul ar putea susține mediul de afaceri introducând un nou tip de finanțare care se poate aplica și în contextul economic post-pandemic, atunci când nevoile de finanțare generate de revenirea pe linia de plutire a business-urilor vor necesita sume semnificative de cash.

Finanțare prin emisiune de obligațiuni

Pentru a adresa nevoia de finanțare a companiilor listate la bursă guvernul ar putea institui, prin lege, un sistem de emitere de obligațiuni de către companiile cu capital mixt sau privat, care să fie achiziționate exclusiv de stat. În prezent, un astfel de sistem nu este legiferat în România, unde proprietatea privată este garantată de Constituție iar statul nu are posibilitatea de a interveni în mod direct în managementul companiilor cu capital integral sau majoritar privat.

Acest tip special de obligațiuni ar trebui să fie scutite de dobândă pentru un an sau să beneficieze de o perioadă de grație de un an de la data achiziției; emitentul ar trebui să aibă drept de preempțiune pentru răscumpărarea acestora (sistem buy-back) la expirarea perioadei de grație. Dacă nu sunt răscumpărate la acel moment, atunci obligațiunile devin purtătoare de dobândă.

Valoarea acestor emisiuni de obligațiuni ar putea fi limitată prin lege pentru prudență — de exemplu, se poate seta un prag de 30% din valoarea totală a activelor nete ale companiei emitente. În cazul în care emitentul nu a beneficiat de dreptul de preemțiune la expirarea perioadei de grație, statul poate înstrăina aceste obligațiuni pe piețele de capital reglementate. După intrarea în circuitul financiar privat, aceste obligațiuni ar putea să fie transformate în capital social, în condițiile legii 31/1990 (the Companies' Law).

Una dintre oportunitățile pe care le generează această soluție este posibilitatea extinderii ei și către companiile pe acțiuni cu capital privat, care nu sunt listate pe bursă; în acest fel statul român ar veni în întâmpinarea nevoilor de finanțare ale tuturor companiilor mari, fără a influența în mod semnificativ mecanismele pieței. În plus, această influență limitată ar putea avea un caracter benefic pentru întreaga economie, întrucât prezența statului pe piața de creditare ar obliga băncile comerciale să practice dobânzi rezonabile.
În cazul companiilor de interes național și strategic, cu capital privat, listate la bursă și care au nevoie de finanțări urgente, statul ar putea să inițieze participații temporare în capitalul social al acestora. 

Aceste participații ar trebui să se realizeze prin achiziții de acțiuni noi emise de aceste companii, acțiuni care, odată dificultățile finaciare depășite sau într-un termen de cel mult un an de la înregistrarea primelor semne de redresare macro-economică, ar trebui să fie oferite spre tranzacționare pe piețele de capital reglementate. Astfel, statul și-ar recupera investițiile temporare și ar avea chiar posibilitatea de a obține un venit din aceste investiții (câștiguri de capital), în cazul creșterii valorii de piață a acțiunilor. Impunerea prin lege a unui caracter temporar este imperios necesară în contextul Constituției României, pentru a evita orice consecință negativă (în sensul unei eventuale încercări de naționalizare mascată).
Această idee a fost deja testată și dovedită a fi eficientă: sisteme similare de susținere a companiilor cu capital privat au fost puse în funcțiune în diferite state ale lumii în cadrul politicilor de cantitative easing inițiate în contextul crizei financiare din 2006 - 2009.